ANALIZA TRANZACTIONALA

 

 

Analiza tranzactionala are la baza lucrarile terapeutului american, Eric Berne, care a dorit sa faca accesibile marelui public conceptele cele mai complexe din psihologie si psihanaliza si s-a impus rapid la toate nivelurile structurii comerciale (de la vanzatori pana la sefi), pentru usurinta cu care raspunde la nevoile comunicative cotidiene si profesionale.

Analiza Tranzactionala cuprinde:

1. Analiza structurala, care permite a se intelege in care stare a sinelui functioneaza o persoana.

2. Analiza tranzactiilor, care aprofundeaza ceea ce se intampla in schimburile comunicative interpersonale.

3. Analiza pozitiei vietii, adica modele folosite de persoane, mai mult sau mai putin constient, in infruntarea existentei.

4. Analiza jocurilor, care permite intelegerea si descurcarea unor serii de situatii tipice intr-un mod eficace.

 

 

A. Analiza structurala

 

 

1. STARILE EULUI

 

Cheia de bolta a AT este notiunea de stare a eului. O stare a eului este un ansamblu coerent de sentimente, ganduri si comportamente, adica maniera noastra concreta de  a exprima un anumit aspect al personalitatii noastre la un moment dat.

 

Modelul lui Eric Berne postuleaza ca personalitatea umana este structurata in jurul a trei stari fundamentale ale eului: Parinte, Adult si Copil.

 

O personalitate completa trece, pe rand, prin fiecare dintre cele trei stari ale eului. O anumita stare poate fi insa predominanta la o persoana sau la alta.

 

Intr-o runda de negocieri, diferitele stari ale eului pot fi activate alternativ, functie de situatie si in raport cu starea eului in care se pozitioneaza partenerul, la masa tratativelor.

 

1.1. Rolul parintelui

 

Rolul parintelui - tine de educatia primita in copilarie si adolescenta si va actiona asupra persoanei si in stadiul de adult. Valorile transmise sunt legate de bine si rau, credinte, relizarea profesionala, traditii.

 

 

 

Rolul parintelui se imparte astfel:

 

1.1.1 Parintele normator - la care se refera normele sociale si metodele de evaluare. Parintele normator negativ este acel parinte care isi subevalueaza copilul. Parintele normator pozitiv da ordine si impune limite, verificand daca sunt respectate. Avantajul este ca acest rol transmite principii morale facilitand integrarea individului in mediul lui social, iar dezavantajul este legat de rigiditatea lui care poate inhiba si cenzura creativitatea si imaginatia.

 

Parintele Normator Negativ (PNN)

Este vorba despre parintele care-si subevalueaza copilul.

Ex.: “Nu stii sa faci nimic!”; “Nu asa se face!”; “La varsta ta obtineam rezultate mult mai bune decat ale tale!”…

 

Parintele Normator Pozitiv (PNP)

Este parintele care imparte ordine si impune limite, verificand daca sunt respectate.

Ex.: “Du-te-n pat, maine trebuie sa te scoli devreme!”; “Termina de infulecat ca faci indigestie”; “Saluta-l pe vecin!”; “Nu trebuie sa spui minciuni!”

In ambele cazuri conduita este severa si aspectul este rece si dominator. Vocea este taioasa si dura.

Avantaje: transmite principii morale facilitand integrarea individului in mediul lui social.

Dezavantaje: rigiditatea lui poate inhiba si cenzura creativitatea si imaginatia.

 

 

1.1.2 Parintele afectiv protejeaza, consoleaza, sustine si incurajeaza. Parintele afectiv negativ este exagerat de afectiv, devenind hiperprotector si barand dezvoltarea naturala a copilului. Parintele afectiv pozitiv ajuta, sfatuieste si are grija de copilul sau, respectandu-i insa autonomia. Avantaje - creaza conditii propice pentru o dezvoltare naturala si sigura a copilului, dezavantaje - hiperprotectia poate sufoca si inhiba orice initiativa

 

Parintele Afectiv Negativ (PAN)

Este parintele exagerat de afectiv, devenind hiperprotector si barand dezvoltarea naturala a copilului.

Ex.: “O sa fac eu treaba in locul tau, ca sa nu ti se intample ceva”; “Acel prieten nu e bun pentru tine!”

 

Parintele Afectiv Pozitiv (PAP)

Este parintele care ajuta, sfatuieste si are grija de copilul sau, respectandu-i insa autonomia.

Ex.: “Asa poate fi periculos, asteapta sa te invat ceva mai sigur!”; “Astazi este destul de frig, mai bine imbraca-te cu altceva.”

Din punct de vedere fizic, gesturile sunt generoase si deschise. Vocea e calda, dulce si linistitoare.

Avantaje: creaza conditii propice pentru o dezvoltare naturala si sigura a copilului

.
Dezavantaje: hiperprotectia poate sufoca si inhiba orice initiativa.

 

 

1.2. Rolul copilului

 

Fiecare individ aduce cu sine urme din perioade din viata sa caracterizate prin invataminte si inventii. Adultul va incerca inconstient sa regaseasca toate acele situatii care l-au marcat in trecut. In fiecare individ exista o parte din personalitatea rezervata Eului-Copil.

 

Copilul adaptat - este copilul supus care se comporta intotdeauna in functie de asteptarile celor care il inconjoara, accepta regulile grupului, este linistit si rezervat. Ex.: “Scuza-ma daca te deranjez, ti-am adus ceea ce vrei”; “As prefera o cafea, dar daca nu se poate, nu este atat de important”; “Imi pare rau! S-ar putea…”

 Avantaje: respectand normele se consolideaza valorile sociale, dezavantaje - docilitatea excesiva este cauza indeciziei si a dubiului.

 

Copilul rebel - este caracterizat printr-o serie de manifestari negative si polemice, dorinta de a fi in centrul atentiei spunand "nu". Ex.: “Acum n-am chef!”; “N-am nevoie de tine, pot reusi si singur!”; “Lasa-ma in pace!”.Avantaje - se protejeaza impotriva stapanirii altcuiva si a abuzului de putere, dezavantaje: poate fi impiedicata comunicarea cu mediul extern.

 

Copilul Spontan - este expresia entuziasmului, maniei, fricii, descurajarii, manifesta dorinte, nevoi, satisfactii, insatisfactii. Ex.: “Bate campii!”; “Oau, diseara facem nebunii…”; “Mi-e foame, cumpara-mi o prajitura!”.

Avantaje - spontaneitate si energie, placere si entuziasm, dezavantaje - lipsa de control poate poate afecta in unele situatii.

 

Micul profesor - Este sediul creativitatii si inventiei. Individul se arata curios de a sti si de a intelege si incearca sa rezolve toate problemele care apar. Are incredere in propria capacitate si este mereu convins ca a gasit solutia cea mai buna.

Ex.: “Mi-a venit o idee extraordinara”; “Cine stie cum dracu’ functioneaza, am chef sa-l demontez!”; “Daca faci asa o sa reusesti, fara indoiala.”

Privirea este vivace si luminoasa. Deseori distruge pentru a intelege un mecanism. Vocea este seducatoare si reflexiva. Se exprima vijelios.

Avantaje: este stimulata activitatea creativa si artistica. Dezavantaje: exces de imprastiere cu risc de superficialitate.

 

 1.3. Rolul adultului

 

Particularitatea starii adulte poate fi asemanata cu primirea unor informatii pentru a le pune impreuna si a le dezvolta intr-un mod logic, rational si obiectiv. Starea Eu-Adult nu este in relatie stricta cu varsta individului, dar este autonoma si independenta. Starea adulta se activeaza de obicei cand trebuie rezolvata o problema, stabilite obiective, se asuma propria responsabilitate, se ia o decizie, se cauta o solutie, se incepe o negociere, se doreste evaluarea unor rezultate, se cauta o solutie de compromis.

Frazele tipice sunt: “Este posibil sa…”; “Eu cred ca…”; “Deducem ca…”.

Privirea este directa, dar neutra. Pozitia corpului: dreapta si relaxata. Voce regulata si neutra. Ton clar dar inexpresiv.

Avantaje: informatiile sunt elaborate cu logica si obiectivitate, dezavantajele: poate deveni rece si lipsit de emotii.

 

            Roluri hibride – patologia starilor eului  

 

Orice persoana actioneaza diverse componente pe care le-am denumit Adult, Parinte si Copil si ca in fiecare contact social (sau tranzactie) acestea interactioneaza la diverse niveluri. Uneori starile sinelui nu se manifesta clar, prezinta suprapuneri sau excluderi care fac necesara invatarea recunoasterii.

 

Contaminarea priveste situatiile in care starea de adult nu ramane pura si autonoma, pentru ca se amesteca in diverse proportii cu celelalte stari ale eului.

 

a. Adultul contaminat de Parinte - lasa impresia unei logici clare si corecte dar presupunerile sunt prejudecati si afirmatii, scopul ascuns este de a intari cliseele parentale care le-au fost transmise in prealabil. Aceasta prima forma de contaminare genereaza prejudecatile si generalizarile. Ex: “Studentii de astazi nu mai sunt destoinici ca altadata”

 

b. Adultul contaminat de Copil - prezinta un discurs rational, impartial si obiectiv dar reflecta catre exterior si are emotii sau impresii personale. Da dovada de entuziasm, spontaneitate, este impresionabil, sentimental, afectiv. Aceasta forma de contaminare provoaca iluziile si superstitiile. Ex. “Se intampla asa cum vrea Dumnezeu”

 

c. Dubla contaminare sau contaminarea Adultului prin Parinte si Copil.. Este cea mai grava forma de contaminare si genereaza idei indraznete si inaltatoare pe un fond de iluzie si utopie. Marii dictatori si cuceritori ai lumii Stalin si Hitler sunt bune exemple in acest sens.

 

Ocluzarea priveste situatiile in care una din cele trei satri ale eului este, in mod sistematic reprimata si impiedicata sa se manifeste efectiv. In cazul in care o persoana ar utiliza o singura stare, ar fi vorba de o adevarata patologie a personalitatii

a. Ocluzarea starii Parinte este caracterizata prin absenta principiilor, lipsa respectului pentru reguli, absenta simtului moral. Persoana se dovedeste infantila si comportamentul sau nu este supus controlului. Se refugiaza sub niste stereotipuri sociale si culturale.

b. Ocluzarea starii Copil este caracterizata prin absenta emotiilor, insensibilitate absoluta, absenta reactiilor emotive fata de evenimente exterioare. Aceasta persoana este dura, severa, si actiunile sale sunt impuse de o ratiune pura.

 

 

 

 

 

 

Tranzitii intre roluri (parintele normativ pozitiv)

 

Vorbind despre starile Adult, Copil si Parinte in diversele lor forme, se spune ca acestea simbolizeaza, respectiv, comportamentul nostru rational (Adult), cel emotiv infantil (Copil) si acela care reflecta modelele de comportament si de autoritate ale parintilor nostri (Parinte).

Important este sa ne fixam in minte ca orice stare este utila si ca are functiunea sa, daca este folosita intr-un moment oportun. Aceasta inseamna, de exemplu, ca oricine se gaseste intr-o pozitie cu autoritate (manager, educator, judecator) va face uz deseori de starea de Parinte Normativ; cel care are in schimb o activitate creativa va utiliza mai des starea Copil, ceea ce nu va face, sa zicem, un inginer, care se va indrepta cu predilectie catre starea Adult.

Nu este vorba deci de a privilegia un model de comportament fata de altul, ci de a-l folosi pe cel adecvat situatiei si interlocutorului (si starii in care se gaseste in acel moment).

Tranzitia Parinte Normativ Pozitiv - Adult este folosita in toate situatiile vietii cotidiene care implica a da ordine si directive cu acordul partilor. Este esential sa ne adresam starii Adult a interlocutorului, care doar in acest caz va colabora la maximum pentru obtinerea rezultatelor. In caz contrar, daca atitudinea noastra este aceea a Parintelui Normativ Negativ, interlocutorul va activa automat starea de copil rebel sau de copil adaptat.

 

2. STROKE-ul sau nevoia de recunoastere (stimulare) este o nevoie fundamentala a fiintei umane pentru supravietuire si dezvoltare. Acesti stimuli pot fi verbali sau nonverbali (de exemplu: zambet, gesturi, mimica), pozitivi (mangaiere) sau negativi (lovitura). Dar nevoia de stimul este atat de puternica, incat oamenii prefera sa primeasca stimuli negativi decat sa nu primeasca nici un fel de stimul.

Intelegerea modului in care oamenii dau si primesc stimuli negativi sau pozitivi si schimbarea pattern-urilor neadecvate de recunoastere sunt aspecte importante in consilierea AT.

 

B. Analiza tranzacţiilor

 

În AT comunicarea este compusă din unităţi simple numite tranzacţii. O tranzacţie constă dintr-un singur stimul şi un singur răspuns, verbal sau non-verbal. Este unitatea de bază a acţiunii sociale. În analiza tranzacţiilor se explică ce se întâmplă în procesul comunicării, pornind de la cele trei stări descrise mai sus.

 

 

Tipuri de tranzacţii:

- tranzactii paralele;

- tranzactii incrucisate;

- tranzactii ascunse.

 

 

a. Tranzacţiile paralele

 

 

În tranzacţia complementară răspundem interlocutorului din starea pe care ne-a solicitat-o Intreb vanzatorul cat costa o anumita masina cu X caracteristici. El deschide catalogul   si-mi arata pretul care nu este negociabil. Intra noi a avut loc o tranzactie precisa, constienta si in relatie directa cu ceea ce se petrece aici si acum intre mine si partenerul meu. Cuvintele si indicatorii corpului nostru ne confirma ca ambii ne aflam in starea eului adult.

R

S

Cat costa aceasta masina

Aveti aici lista de preturi afisata

 

Sagetile indica directia schimbului de mesaje. In limbaj AT aceste sageti se numesc vectori tranzactionali. S-Stimul, R- Raspuns. Vectorii sunt paraleli. Tranzactia se numeste paralela sau complementara.

 

Daca intrebam vanzatorul de ce pretul este atat de mare, este posibil ca el sa treaca rapid in starea de Parinte si adresandu-se starii mele de Copil, sa-mi insiruie o gramada de motive si performante care justifica pretul mare. In cazul in care, la randul meu ma voi pozitiona in sarea eului Copil, voi fi puternic impresionat de argumentatia vanzatorului si voi da un raspuns de genul: “ Da, performantele produsului justifica intr-adevar pretul”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

	Dvs. Nu va dati seama ca va aflati in fata unui produs cu totul special o masina construita ca nimeni alta

 

 

R

S

Da, intr-adevar performantele produsului justifica pretul

 

Regula I a comunicării, după Berne: "Cât timp tranzacţiile rămân paralele, comunicarea poate continua nelimitat".

 

 

 

b. Tranzacţiile încrucişate

 

Când tranzacţiile nu sunt paralele (cineva vorbeşte din starea de părinte şi interlocutorul răspunde din starea de adult) are loc o tranzacţie încrucişată.

 

 

Da? In raport cu ce anume?

In fapt, eu cred ca cereti un pret prea mare

 

 

 

 

Regula a II-a a comunicării, după Berne:

"Când o tranzacţie este încrucişată, comunicarea este întreruptă".

 

 

c. Tranzacţiile ascunse

 

În acest tip de tranzacţii, alături de mesajul explicit - stimul verbal direct, se transmit şi mesaje ascunse - la nivel emoţional, non-verbal. Întotdeauna implică cel puţin două stări din cele trei descrise anterior. Adesea mesajul aparent este direcţionat Adult spre Adult, în timp ce mesajul psihologic este emis de către Părinte sau de către Copil.

 

 

 

               

 

Intr-o tranzactie ascunsa, mesajul social este exprimat de cuvinte, iar mesajul ascuns este purtat de indicatorii comunicarii nonverbale: intonatia, fizionomia, mimica, gestica, postura, ritmul respiratiei, tensiunea musculara, pulsul, dilatatia pupilelor, gradul de transpiratie s.a.

 

Orice tranzactie comporta un nivel social si unul psihologic. In cazul tranzactiilor ascunse, cele doua niveluri sunt contradictorii.

 

Regula a III-a a comunicării, după Berne:

 "Comportamentul apărut în urma tranzacţiilor ascunse este determinat la nivel psihologic şi nu la cel social".

 

 

POZITIA  DE  VIATA

 

 

Fiecare dintre noi avem anumite forme automatizate de comportament (jocuri) ce urmează anumite reguli:

· presupune interacţiunea dintre două sau mai multe persoane;

· implică întotdeauna tranzacţii ulterioare;

· se termină întotdeauna cu un beneficiu secundar;

· se desfăşoară fără ca starea de adult să fie conştientă;

· sunt repetitive.

 

Daca am defini “pozitia OK” ca insemnand a se simti bine in propria piele, a fi independenti, concilianti, pozitia “non - OK” va fi deci a celui care se va simti invins, timorat si nu la inaltimea situatiei.

Avem deci, in raporturile noastre cu ceilalti, patru posibile relatii:

 

Fiecare dintre noi avem anumite forme automatizate de comportament (jocuri) ce urmează anumite reguli:

· presupune interacţiunea dintre două sau mai multe persoane;

· implică întotdeauna tranzacţii ulterioare;

· se termină întotdeauna cu un beneficiu secundar;

· se desfăşoară fără ca starea de adult să fie conştientă;

· sunt repetitive.

 

De obicei, jocurile sunt utilizate în dorinţa noastră de a fi recunoscuţi de ceilalţi.

 

Tipuri de comportamente în analiza tranzacţională

 

 

Eu sunt OK-Tu esti OK

Este pozitia invingatorilor: eu pot sa ma simt bine fara a nega celui de langa mine acelasi drept. Este pozitia care permite relatiile productive, realizarea obiectivelor comune, cooperarea, sinergia.

 

Eu nu sunt OK-Tu esti OK

Este pozitia supusa, a celui care simte nevoia sa se agate de altii si care are nevoie de cineva care sa-i spuna ce sa faca. Participarea sa la jocuri este exclusiv in rolul de Victima.

 

Eu sunt OK-Tu nu esti OK

Este pozitia aroganta: eu am intotdeauna dreptate, daca ceva merge rau este intotdeauna vina altuia. Obiectivul tranzactiilor este minimalizarea interlocutorului. Pozitia, extrem de raspandita printre birocrati si nenumaratii mici dictatori pe care ii intalnim in fiecare zi in marile si micile organizatii. Participarea la jocuri poate fi in rolul de Persecutor sau de Salvator.

 

Eu nu sunt OK-Tu nu esti OK

Este pozitia pasiva; nu merita sa te implici, nu se poate avea incredere in nimeni. Sentimentul care predomina este indiferenta, activitatea este slaba. Si aici, pozitia aceea de Victima.

 

Conceptul OK-OK este unul din cele mai cunoscute ale Analizei Tranzactionale si ar merita sa fie aprofundat intr-un mod adecvat.

Acest concept se afla si la baza tehnicilor moderne de negociere (de la vechea si putin productiva pozitie: “Eu inving-Tu pierzi” la strategia mult mai motivanta a satisfacerii nevoilor reciproce: “Eu inving-Tu invingi” - despre care cei interesati pot afla multe lucruri din cartea “Eficienta in 7 trepte”).

Cum se intampla de obicei, va reinnoiesc invitatia de a reflecta si de a observa, incercand, chiar si cu putinele elemente furnizate, sa analizati tranzactiile pe care le efectuati in fiecare zi.

 

 

A. Prescriptiile parentale sunt mesaje verbale si nonverbale emise constient de Parintele figurilor parentale. Este vorba de valori morale sau sociale care pot fi transmise sub forma unor constrangeri. Ele sunt de natura sa limiteze capacitatea de adaptare a adultului de mai tarziu.

Taibi Kahler a descoperit ca scenariul se poate derula sub forma a cinci secvente comportamentale foarte scurte, pe care le-a numit drivere: Fii perfect, Fa placere, Straduieste-te, Fii puternic, Depaseste-te.

 

Fii perfect . Persoanele care asculta aceasta prescriptie manifesta o grija exagerata pentru detaliile vestimentare. In vorbire isi cauta indelung cuvintele si fac dese paranteze. Ex: “AT este, s-ar putea spune fara teama de a gresi, o teorie a personalitatii”. Ei formuleaza fraze lungi si incarcate. Ideea de perfectiune ii cere mult effort si ii aduce multe nemultumiri. Pentru a-l schimba, trebuie sa i se sugereze ca imperfectiunile pot avea farmecul lor.

 

Fa placere. S-ar parea ca acest tip de prescriptie conduce la un comportament generos si la o deschidere catre ceilalti. Excesul de atentii, de complimente si de atitudini prevenitoare devine o forma de supraadaptare la nevoile celorlalti. Persoana aflata sub prescriptia “ Fa placere” foloseste multe cuvinte interogative precum: De acord?, Merge asa? Este bine? Va convine? Etc. Ea construieste fraze cu structura “pozitiv-dar-negativ” Ex. Azi m-am simtit bine, dar maine nu voi fi pregatit sa raspund la seminar”

 

Straduieste-te. Cand o persoana se afla sub acesata directiva, ea nu spune “Eu fac” ci “Eu voi incerca sa fac”. Ea are tendinta sa supraevalueze dificultatile si efortul necesar. Faptul de a fi facut effort li se pare mai important decat faptul de a fi reusit

 

Fii puternic. Cand ascultam de aceasta porunca parentala, avem tendinta de a deveni duri. Incercam sa parem invulnerabili, sa dam impresia de soliditate, rezistenta si putere: fata devine ermetica, tonul devine aspru, privirea rece. Incercam sa cenzuram emotiile.

 

Depaseste-te. Persoanele care asculta aceasta prescriptie sunt cele care bat adesea din picioare sau cu pumnul in masa. Ele folosesc cu predilectie cuvinte precum: mai repede, mai mult, nu este timp, nu-i indeajuns, s.a

 

 

B. Programul

 

Este constituit din mesaje, metode si modele care indica cum se poate face ceva sau altceva. Fiecare dintre noi preia mii si mii de astfel de mesaje, provenind de la parintii si figurile parentale care orienteaza modul de viata. Exemple: “Iata cum.. se scrie, cum se citeste, cum se merge pe strada, … cum se disimuleaza sentimentele…”

 

Cea mai mare parte a mesajelor continand programe este folosita intr-o maniera pozitiva si constructiva. Dar exista si mesaje negative. O fata poate prelua de la mama ei un mesaj de genul “Iata cum ajungi la depresii daca iti reprimi sentimentele”.

 

C. Injonctiuni si permisiuni

 

Injonctiunile sunt mesaje negative care provin din Copilul parintilor si figurilor parentale. Cel mai adesea sunt ceva de genul: nu exista, nu te apropia. Injonctiunile sunt interdictii formulate involuntar, iar caracterul lor implicit le face cu atat mai eficace. La origine ele sunt transmise prin mesaje nonverbale. De pilda un copil care nu este luat in brate de mama sa sau care este tinut la distanta pentru a nu sifona sau murdari imbracamintea interpreteaza acest mesaj prin aceea ca nu este dorit, ca nu trebuie sa vina aproape.

 

Permisiunile sunt mesaje pozitive, care provin tot din Copilul figurilor parentale. Sunt de asemenea in marea lor majoritate nonverbale. Mesajul purtat este unul permisiv: fii asa cum esti, fii apropiat, deschis, rezerva timp pentru tine s.a.

 

 

 

 

 

Nu exista

Daca te-ai gandit macar o data la sinucidere, este aproape sigur ca mesajele tale scenariale contin si o onjinctiune de tipul “nu exista”. Problema se pune la fel si atunci cand te simti fara valoare, inutil si nedemn de iubire. Aceasta injonctiune este consemnul purtat de persoana careia, in copilarie, i s-a spus ca este nascuta dintr-un accident, ca nu a fost dorita sau, eventual i s-a spus in mod repetat: “Te omor daca…” si “Era mai bine daca nu te nasteai…”

 

Nu fi tu insuti

Cel mai adesea, aceasta injonctiune este transmisa de parintii care au o fata, desi doreau un baiat sau invers. Mesajul lor verbal va fi de genul: “Nu trebuia sa ai sexul tau”. Forma generica a mesajului va fi de genul: “Nu fi tu insuti, fii un alt copil”. Baietelul va purta hainute roz, atunci cand parintii au dorit o fetita. Prenumele va fi si el ambiguu, pentru a masca sexul nedorit. Pentru a face placere parintilor, copilul va avea si el un comportament strain de sexul sau.

 

Nu fi copil

Este o alta injonctiune transmisa de parintii care se simt amenintati de prezenta unui copil. In special cand parintii insisi sunt prea seriosi si severi, manifestand desconsiderare pentru trairile copilului si valorizare pentru actiunea concreta si relatiile reci, economicoase, aceasta injonctiune este puternica. Ei nu se vor “juca”, nu vor visa, nu se vor amuza si nu se vor ocupa de “fleacuri copilaresti”. Aceasta injonctiune va putea ocluza Copilul din adultul de mai tarziu, facandu-l eficient, dar franandu-i creativitatea si capacitatea de a simti, a visa si a se bucura de viata.

 

Nu creste

Mezinul familiei este cel care poarta aceasta injonctiune, de cele mai multe ori. Este atat de dulce si vesel, incat parintii nu se pot impaca cu gandul ca nu vor mai avea un micut in casa. Toata atentia si dragostea lor este orientata spre cel mic. Cel mari nu li se acorda atentie. Concluzia pe care o trage mezinul este aceea ca ar fi bine sa ramana copil. Uneori, “Nu creste” vrea sa spuna “Nu ma parasi”. Femeia care-si neglijeaza sotul si copii pentru a se ocupa de parintii sai, in varsta actioneaza in spiritul acestei injonctiuni.

O varianta frecventa a lui “Nu creste” este mesajul ascuns “Nu fi sexy” poate fi transmis de tata catre fete si de mama catre baieti. Cand copii cresc, parintilor le este teama de propriile reactii sexuale si emit mesaje nonverbale de distantare si ca o injonctiune spre a nu creste si a deveni maturi d.p.d.v. sexual.

 

 

Nu reusi

Parintii si figurile parentale, ele insele aflate in starea de copil, pot fi geloase pe reusita fiilor si fiicelor sau discipolilor lor. Ne putem gandi la un parinte provenit dintr-o familie saraca care a muncit din greu la varsta de 18 ani si desi si-a dorit mult nu a reusit sa ajunga niciodata la universitate. Astazi datorita muncii lui indarjite, copii sai au o situatie financiara buna. El plateste ca fiica sa sa ajunga intr-o universitate buna. Aparent el se bucura de reusita fiicei sale, dar inconstient el este gelos pe faptul ca ea are posibilitatile care lui i-au lipsit. Prin mesaje nonverbale, el va transmimite ceva de genul “nu reusi”. Prin mesaje verbale, vizibile, el o va pune sa munceasca dur si sa-si faca treaba bine.

Studenta care va lua o decizie scenariala de acest tip, va munci cu indarjire, dar cand va ajunge la examen, ea se va sabota intr-o maniera oarecare. Va fi panicata si va parasi sala sau va uita tocmai cursul cel mai important.  

      

Nu actiona

Mesajele parentale negative induc o injonctiune de genul: “Nu face nimic pentru ca vei gresi sau va fi periculos pentru tine”. O persoana adulta care ezita mereu intre a face ceva sau altceva, cu sentimentul ca nu va iesi nimic bun, este marcata de o injonctiune de tipul “Nu actiona”. In special, mamele ingrozite de faptul ca s-ar putea intampla ceva rau progeniturilor lor daca le pun la treaba, sunt cele care induc aceasta injonctiune.

 

Nu fi important

Oamenii marcati de acest mesaj scenarial sunt cuprinsi de panica ori de cate ori li se cere sa-si asume un rol de lider. Ei refuza popularitatea si manifestarile in public. O astfel de persoana poate reusi de minune intr-un post subalten sau poate fi, in umbra o eminenta cenusie. Ori de cate ori ar putea accede mai sus, ea se va sabota pe sine. O varianta a acestei injonctiuni are o formulare de genul “Nu cere ceea ce tu ai nevoie”. Cel mai adesea, injonctiunea “Nu fi important” este generata de comportamentele si mesajele parentale care pot fi traduse intr-o formulare de genul: “Eu te cresc si iti aduc ce trebuie pentru ca esti copilul meu, dar sa-ti iasa din cap ca tu ai fi cel mai important in casa asta”.

 

 

 

 

Nu apartine

Unui copil caruia i se spune in mod repetat ca este diferit de ceilalti, fie inzestrat, fie dificil, fie timid, etc i se poate induce injonctiunea de neapartenenta la nici un grup, la nici o entitate. Marcat de aceasta injonctiune, mai tarziu cand va fi adult, el se va regasi “strain”, marginalizat, solitar, nesociabil. Ii va fi dificil sa se integreze in familie, in cercul de colegi, la slujba, in societate. Efectul extrem al acestei injjonctiuni este marginalizarea

 

Nu fi apropiat

Este injonctiunea care induce o interdictie de proximitate fizica sau afectiva. Acest mesaj parental, poate fi transmis din generatie in generatie, in familiile in care lipseste afectiunea si nimeni nu vorbeste despre ceea ce simte. Copilul poate decodifica acest mesaj din atitudinea unui parinte care-l tine mereu la distanta. El intinde bratele fara sa obtina o reactie pozitiva si, in final, decide ca nevoia sa de apropierenu merita suferinta pe care o aduce, deci nu are valoare.

O varianta a injonctiunii “Nu fi apropiat” este “Nu face confidente”. Poate fi indusa atunci cand un parinte moare sau paraseste copilul. Nu merita sa faca confidente cuiva care nu mai poate fi gasit atunci cand are nevoie de el. Mai poate fi indusa atunci cand o figura parentala speculeaza si profita de confidentele si sinceritatea copilului. El va hotara sa ramana departe de toata lumea pentru a se proteja. In viata adulta, consecinta lui “Nu fi apropiat” conduce la neincredere in semeni, la distantare si la raceala.

 

Nu simti

Injonctiunea poate fi indusa de un parinte care el insusi isi reprima sistematic emotiile si sentimentele. Exista familii in care se instituie un fel de embargo asupra manifestarii sentimentelor. Cel mai adesea, anumite sentimente sunt interzise, iar altele permise.Unii parinti transmit o versiune de forma “Nu simti ca tine, ci simte ca mine”. Mama poate spune copilului ”Mi-e foame, ce vrei sa mananci?” sau “Mi-e frig, pune-ti puloverul”.

 

Nu gandi

Injonctiunea poate fi indusa de parintii care denigreaza sistematic maniera de a gandi a copiilor. Micutul Alin, de exemplu, vine la tatal sau sa-i spuna mandru cum s-a gandit el sa-si amenajeze camera. “Prostii! Nu-ti bate tu capul cu asta. Noi gandim ce trebuie facut”. Atunci cand este pus in fata unei dificultati, un adult supus acestei injonctiuni scenariale intra in panica, se agita inutil sau se simte rau, in loc sa gandeasca o solutie concreta. Injonctiunea “Nu gandi” poate fi si specifica: “Nu te gandi la bani, la bucatarie, la scoala…”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu fi sanatos

Parintii pot fi, adesea niste persoane foarte ocupate. Isi iubesc copilul, dar nu le ramane mult timp si energie pentru a-I acorda atentia necesara. In schimb, atunci cand copilul se imbolnaveste, mama isi ia concediu si sta cu el toata ziua. Il rasfata si-I spune o multime de povesti. Copilul decodifica acest mesaj printr-o formulare de genul: “Pentru a obtine atentia de care am nevoie, trebuie sa fiu bolnav”. Parintii induc aceasta injonctiune fara sa vrea si fara sa-si dea seama. Daca copilul preia acest mesaj in scenariul sau de viata atunci el va avea dificultati  la slujba sau in relatiile sale umane. Injonctiunea poate fi transmisa si prin atribuire, atunci cand parintii spun mereu si tuturor ca baietelul este slabut si prea sensibil la boala.

 

 

 

Sase scenarii tipice

 

Folosind prescriptiile, permisiunile si injonctiunile ca pe niste materiale compozite, copilul construieste scenariul si planul sau de viata, alegand intre a-l urma sau a-l combate. El poate construi un scenariu castigator, perdant sa neutru.

 

Pentru a oferi o concretizare numeroaselor constructii scenariale posibile, Eric Berne a propus sase scenarii tipice pe care le-a raportat la destinele unor personaje mitologice semnificative. Fiecare are tema sa dominanta care poate fi regasita oriunde exista oameni, indiferent daca este vorba de europeni, africani, chinezi sau indieni.

 

Scenariul Inainte. Hercules

Daca eu as alege tema scenariului Inainte, atunci deviza mea de viata ar fi una de genul: “Nu ma voi putea bucura inainte de a termina treaba” sau “Inainte datoria si dupa aceea placerea”. Variantele acestei teme pot fi multe, dar toate au in comun faptul ca “ceva bun si placut nu se poate intampla inainte ca ceva mai putin bun sa fie terminat”. Dar tema scenariului actioneaza atat pe termen lung cat si pe termen scurt.

O persoana tipica pentru acest scenariu, de exemplu, poate gandi ca dupa ce creste copiii si ei vor avea viata lor, va fi timpul sa guste toate placerile pe care le-a amanat mereu. Viata va incepe la 50 de ani. Totodata inainte de a se aseza la masa, va mai avea de facut vesela sau inainte de a deschide televizorul, pentru  serialul preferat, mai are de rezolvat inca o problema s.a.m.d.

Eroul grec, Hercules, are un scenariu tipic pentru tema Inainte.

Inainte de a ajunge semizeu, are de trecut o incercare si apoi inca una si asa mai departe.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scenariul Dupa.Damocles

Scenariul cu tema Dupa este simetric cu cel Inainte. O persoana care asculta de aceasta tema va avea o deviza de genul “astazi pot sa petrec si sa ma amuz, dar maine voi plati pentru asta” sau ”Dupa ce ma voi casatori si voi avea copii, va urma o viata plina de constrangeri”

Schema scenariului Dupa este perfect ilustrata de mitul lui Damocles. Acest puternic rege incearca sa traiasca fericit, mananca, bea si se amuza. Dar, in tot acest timp, o sabie atarna de un fir de par deasupra capului sau. Cand ridica ochii si vede sabia deasupra capului, ii ingheata zambetul pe buze. Traieste sub teroarea mortii iminente si inevitabile.

Ca si Damocles, orice persoana care are un sceanriu Dupa, crede ca se poate bucura astazi, numai daca va plati maine: “Am petrecut o seara splendida, dar maine nu voi fi bun de nimic”.

 

Scenariul Niciodata. Tantal

Tema acestei scheme scenariale poate fi formulata prin ceva de genul: “orice as face, nu voi putea obtine ceea ce doresc mai mult. Unele persoane s-au gandit adesea sa intre la universitate, dar nu au completat niciodata o cerere de inscriere.

Eroul mitologic, Tantal, condamnat in eternitate sa ramana flamand si insetat, in timp ce, alaturi se afla mancarea si apa care-i sunt necesare. Orice persoana obedienta scenariului Niciodata nu poate face ceea ce isi doreste pentru simplul fapt ca nu realizeaza ca acest lucru este posibil.

 

Scenariul Totdeauna. Arachne

Exista destui oameni care se intreaba mereu: “Pentru ce mie mi se intampla intotdeauna asa?” alteori, ei isi spun: “Totul este la fel ca inainte”. Fac incercari indarjite de a schimba ceva, dar totul esueaza mereu. Totdeauna este la fel ca alta data.

Presupunem ca o femeie asculta de acest scenariu de viata. Ea s-a maritat de trei ori. Prima data cu un barbat discret, retras si putin sociabil. A rupt-o cu el, spunand prietenilor ca vreu un barbat mai dinamic. S-a recasatorit cu barbatul dinamic, dar spre mirarea acelorasi prieteni, ea anunta in curand un alt divort si recasatorirea cu un barbat care pare sa fie copia fidela a primului. Al treilea barbat este discret, retras si nu prea dinamic, dar ea se plange deja de el si se afla in pragul celui de-al treilea divort.

Oamenii cu scenariu Totdeauna se pot juca cu viata ca aceasta femeie. Mereu o iau de la capat si totdeauna este la fel. Trec de la o relatie nesatisfacatoare la alta, de la un loc de munca la altul, dintr-o casa in alta sau dintr-un oras in altul. Totul este in zadar: totdeauna este la fel de nesatisfacator. Alternativa ar fi aceea de a ramane pe solutia initiala. Orice alege va fi la fel.

Tipic pentru acest scenariu este destinul din mitul lui Arachne. Tanara fiica a Lydiei broda divin. Ea comite nebunia de a o intrece pe zeita Athena, intr-un concurs de broderie. Ofensata, zeita o transforma intr-un paianjan condamnat sa-si brodeze plasa, pentru eternitate.

 

 

 

 

 

Scenariul Aproape. Sisif

Atragand mania zeilor asupra sa, Sisif a fost condamnat, pentru vesnicie, sa rostogoleasca o piatra spre varful muntelui. De fiecare data, tocmai cand este pe punctul de a atinge varful, el scapa stanca grea care se rostogoleste inapoi la poale. El o impinge din nou si, din nou stanca se rostogoleste cand este aproape, aproape de varf s.a.md.

Mitul lui Sisif este tipic pentru tema scenariului Aproape.  Eric Berne l-a mai numit si scenariul “Inca si inca”. O persoana cu un astfel de scenariu va putea spune despre o carte pe care tocmai o inapoiaza la biblioteca “Am citit-o aproape toata. Ar mai fi fost epilogul, dar…”. Cand va spala veselaaceeasi persoana va freca totul cu grija, dar vor ramane cateva pete si cateva vase in chiuveta. La slujba sau la scoala, aceeasi persoana va fi mereu aproape de avansare sau premiere. Totusi, in ultimul moment va gasi o modalitate de a se sabota si o va lua de la inceput.

 

Dezvoltand studiul lui Berne, Taibi Kahler a ajuns la concluzia ca exista doua tipuri de scenariu Aproape. Cel deja descris a fost numit “Aproape tip 1”

 

Persoana cu un scenariu “Aproape tip 2” ajunge bine si frumos in varful muntelui, dar in loc sa fixeze stanca pentru a se putea odihni si bucura de succes, va ridica privirea si va zari un varf mai inalt spre care va si porni sa-si rostogoleasca stanca. O data ajunsa in varful mai inalt, va gasi altul si mai inalt s.a.m.d. Persoanele cu “Aproape tip 2” reusesc, adesea in plan material si social, dar nu au timp sa se bucure de viata si de propriile lor succese. De pilda, cineva termina facultatea cu brio, isi ia masterul, devine asistent. Nu-si ingaduie ragaz si se apuca deja de doctorat si asa mai departe.

 

 

 

Scenariul Fara Sfarsit. Filemon si Baucis

Fara Sfarsit este schema de scenariu a celor care nu au nici o relatie cu timpul. Viata lor este un fel de portret chinezesc, la care este mereu ceva de adaugat. Este stilul cadrelor care se apuca sa rezolve o problema, dar pleaca subit  in concediu. Se intorc, continua dar se imbolnavesc. Problema devine fara sfarsit.

Acest scenariu este ilustrat de mitul lui Filemon si Baucis. Sot si sotie, saraci, dar model de casnicie si iubire, ei il gazduiesc pe Zeus, atunci cand toti vecinii lor au refuzat acest lucru. Zeus a facut sa dispara toate casele din jur si le-a preschimbat coliba in templu. Apoi i-a intrebat ce-si mai doresc. Au cerut sa ramana paznicii templului si sa-si poarte iubirea pana la sfarsitul vietii. Convietuirea lor nu s-a sfarsit nici dupa moarte. Zeus i-a preschimbat intr-un stejar si un tei.